- zbúcium
- s. n., pl. zbúciume
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
zbúcium
Look at other dictionaries:
zbucium — ZBÚCIUM, (rar) zbuciume, s.n. 1. Stare de nelinişte sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr. 2. Mişcare grăbită, agitată şi zgomotoasă; agitaţie, tumult, învălmăşeală. – Din zbuciuma (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 01.03.2008.… … Dicționar Român
zbuciuma — ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I. 1. refl. A se frământa sufleteşte; a se chinui. 2. refl. şi tranz. A (se) mişca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violenţă. – Probabil din buciuma. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98 ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I.… … Dicționar Român
tribulaţie — TRIBULÁŢIE, tribulaţii, s.f. (livr.) Zbucium sufletesc, frământare, necaz; alergătură. – Din fr. tribulation. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TRIBULÁŢIE s. v. zbucium. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime tribuláţie s. f.… … Dicționar Român
criză — CRÍZĂ, crize, s.f. 1. Manifestare a unor dificultăţi (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate. ♦ Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forţă de muncă). 2 … Dicționar Român
tumult — TUMÚLT, tumulturi, s.n. 1. Zgomot mare, larmă, zarvă, vacarm. ♦ Învolburare, curs repede, tălăzuire a unor ape. 2. fig. Agitaţie, tulburare, zbucium sufletesc. – Din fr. tumulte, lat. tumultus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
agonie — AGONÍE, agonii, s.f. Stare a organismului care precede moartea. ♢ loc. adj. În agonie = pe moarte; muribund. ♦ fig. Nelinişte puternică, zbucium, zbatere. – Din fr. agonie, lat. agonia. Trimis de ana zecheru, 09.09.2002. Sursa: DEX 98 Agonie ≠… … Dicționar Român
frământare — FRĂMÂNTÁRE, frământări, s.f. Acţiunea de a (se) frământa şi rezultatul ei; frământat1, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitaţie, tulburare (cauzate de mişcări sociale). 2. Nelinişte sufletească, zbucium, chin. – v. frământa. Trimis de… … Dicționar Român
linişte — LÍNIŞTE s.f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ♢ loc. adv. În linişte = liniştit, netulburat. – Lin + suf. işte. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
tensiune — TENSIÚNE, tensiuni, s.f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ fig. Situaţie încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forţă interioară care ia naştere într un corp supus unor forţe exterioare. 2. Diferenţă de potenţial între două… … Dicționar Român
agitaţie — AGITÁŢIE, agitaţii, s.f. 1. Mişcare intensă încoace şi încolo de oameni, de vehicule etc. 2. Stare de nelinişte excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mişcări grăbite şi dezordonate). 3. (Şi în sintagma agitaţie politică)… … Dicționar Român
